Motto: “Running is 100% mental. Your body won’t go where your mind doesn’t push it!

Onoare alergării!

Primul Maraton – Nu Ultimul

Povestea mea începe acum aproape doi ani în urmă, mai exact pe 27 iulie 2018, când împreună cu Opriș Mihai am alergat o primă tură exact pe traseul pe care am alergat primul nostru maraton. Cine s-ar fi gândit în urmă cu doi ani, când după o tură de 900m făceam pauză de hidratare și ne trăgeam sufletul preț de 5 minute, că o să ajungem să alergăm un maraton pe acest traseu. Dar ce să facem, trebuie să ne adaptăm condițiilor actuale, asta este o proprietate a noastră, a oamenilor, adaptabilitatea, fără de care nu am fi supraviețuit până acum, și cu siguranță datorită căreia am învățat să alergăm.

Fiecare dintre noi, acum doi ani de zile, pornea la drum cu propriile obiective: eu, să-mi curăț sistemul respirator de cenușa celor 23 de ani de fumat – mă lăsasem deja de un an de zile și încă nu scăpasem de tuse (nici acum nu am scăpat complet – culegem roadele celor 23 de ani!), să-mi cresc starea de sănătate și să fiu un model pentru copiii mei. Mihai alerga pentru a scăpa de câteva kilograme în plus și pentru sănătate. Eu speram că, ce pică de la Mihai, să culeg eu. Mihai a aruncat multe kilograme, iar eu am reușit să culeg mai multe, chiar două.

Următorul pas a fost înscrierea la competiții, că doar ne antrenam de ceva vreme, așa că ne-am înscris la 9. FĂGET TOUR FORTECH. Oare să fie o coincidență faptul că ne-am înscris prima dată la o competiție organizată de Runners Club? Ne-am înscris la proba de 7 km, iar eu am scos un timp fabulos de 46`00“. Oare înseamnă timpul ăsta ceva?

După alte curse terminate cu brio, am făcut Level Up și ne-am înscris la 9. WIZZ AIR CLUJ-NAPOCA MARATHON. Mi-ar fi plăcut să fi știut și atunci de programul Runners Club pentru Primul Semi/Maraton. O cursă interesantă, pentru mine a fost la acea dată cea mai lungă alergare din toate timpurile.

Apoi, ca niște băieți mari, care ne-am maturizat, am făcut pasul cel mare: înscrierea la sfârșitul lunii august anul trecut la proba de maraton. Dar cel mai important lucru a fost înscrierea în programul Primul Maraton – ne gândeam noi că nu te poți lua la trântă cu maratonul fără să ai măcar puțină îndrumare din parte cuiva avizat. Și am avut din plin! Așa că am început antrenamentele conform programului trimis de mentorul nostru, Crișan Doru Bogdan.

Long Run-urile de duminică – de departe cea mai bună metodă de încărcare cu energie pentru săptămâna ce urmează și închegarea grupului Happy Runners! Antrenamentele au decurs bine până la Long Run-ul de 32 de km (pe care nu l-am alergat cu grupul – e poate un motiv?), când de la km 20 am început să am probleme la genunchiul stâng, am continuat să alerg până la km 25, iar de acolo am mai mers 2 km. Au urmat apoi două săptămâni de stări ciudate, niciodată nu am suferit o accidentare, fără să am ceva rupt, care să mă țină atâta timp pe tușă. După două săptămâni am reluat antrenamentele, dar după trei zile am luat o enterocolită virală de la Ștefania, care a contactat-o de la grădiniță. Altă săptămână de pauză! Însă ultimele două săptămâni dinaintea Marelui Maraton aveau să fie fără evenimente majore, doar o mică jenă la glezna dreaptă și faptul că nu ne-am putut revedea să facem alergarea cea Happy de duminica.

Așadar, ziua de grație, 5 aprilie 2020, ora 4:08AM sună alarma, bem cu încredere paharul de apă la temperatura camerei, pregătim micul dejun: fulgi de porumb, o lingură semințe de chia, o lingură semințe de susan, o banană, un avocado și lapte de soia. La ora 5:00 pun alarma să sune la 6:30 și mă așez la orizontală pentru a mă relaxa, atât fizic cât și mental. Sună alarma, scurtă verificare a kit-ului de alergare, totul în regulă. Am ieșit la încălzire, cu insistențe pe partea încheieturilor, mai ales la glezne. După ce am terminat încălzirea, am dat Startul în uralele gândurilor mele. Am luat-o ușor în alergare spre locul săvârșirii faptei, neavând setat un timp anume, știam că nu sunt pregătit fizic și poate și mental pentru a realiza timpul propus la începutul programului. Mai ales că-mi lipseau din palmares Long Run-urile de 32km și 36 de km și testul de 25km – probabil unele din cele mai importante antrenamente din program, atât pentru fizic cât și pentru încrederea care ți-o dă un astfel de antrenament!

Am luat turele picătură cu picătură, încurajându-mă: „Hai SharKuLe, cu fiecare picătură se umple paharul și te miști mai în voie în el!”(SharKuL – e porecla mea de la bloc – datorită înotătoarei mele dorsale).

A fost destul de rece la ora 7:30AM, așa că m-am hidratat cam la 20 de minute, iar primul gel l-am luat la km 18 – aproximatv la 2 ore de la start – și atunci m-am oprit din alergat prima dată, continuând să merg în timp ce luam gelul. Încurajări pentru a o lua din loc: „Hai că nu mai ai mult, 3 km și paharul e pe jumătate plin!”, iar la km 20 – „Hai că mai poți, mai ai doar un semimaraton de 23 de km de Via Maria Theresia!”

În continuare totul mergea bine, iar la km 29 am luat al doilea gel, tot în pas de defilare, apoi am mai alergat încă 3 km și a început să mă jeneze glezna dreaptă tot mai tare. Tocmai mă depășise Mihai pentru a nu știu câta oară și-mi spune că simte că se taie. Eu l-am încurajat, știind că e în grafic, dar cuvintele lui mi-au turnat mie plumb în picioare. Michiduță vorbea deja cu vocea mea: „hai că e destul, deja ai record personal de distanță, te doare glezna, nu risca o accidentare!”, așa că la km 33 m-am decis să alerg până acasă – ca să fac ceva diferit pentru a-l alunga pe Michiduță – unde mi-am lăsat mănușile, încăzitoarele pentru mâini și buff-ul, mi-am umplut sticlele și am luat o banană pe care am mâncat-o defilând până la bucla noastră unde am reînvățat să alergăm.

Kilometrii ce au urmat au fost foarte grei, probabil că „Zidul” și Michiduță și-au făcut treaba mai bine ca mine, dar nu-i nimic. REVANȘA VA FI PE 8 NOIEMBRIE 2020, când o să vedem noi cine de cine ascultă! La km 36 am luat al treilea gel, iar de la km 33 am început să mă hidratez mai des, la 15 minute sau dacă simțeam nevoia.

Aripi am început să prind în ultimii doi kilometrii când deja se întrezărea luminița de la capătul tunelului. Cel mai mult mi-au plăcut ultimii 300 de metrii, pe care chiar i-am sprintat, cred că mai puteam alerga apoi încă vreo 5… m! Am terminat primul meu maraton în 4 ore și 46minute – cu 4 ore mai mult decât prima cursă! Sunt mulțumit și plin de încredere că acum nimic nu mă mai oprește din tot ce îmi propun!

Au urmat apoi felicitările din partea familiei lui Mihai și a vecinilor care ne-au fost alături și ne-au încurajat pe tot parcursul maratonului! Vă mulțumesc! Apoi am luat-o foooarte încet la pas spre casă unde mă așteptau ai mei pentru încă un set de felicitări. Am început să mă hidratez, să mănânc: o portocală, un măr, o banană și un baton proteic; am continuat cu un shake proteic de mazăre cu orez și bineînțeles băutura proteică din lapte de la ZuzuFit. Am încercat să adorm puțin, dar probabil din cauza adrenalinei nu am reușit, era și culmea să pot după ce am intrat în clubul select al celor 1% care au alergat un maraton!

Cam asta e povestea primului meu maraton și vreau să mulțumesc tuturor HAPPY RUNNERS – DO RUN pentru încurajările și energia primite atunci când am avut mai multă nevoie. Mulțumesc RUNNERS CLUB pentru că mi-a dat posibilitatea de a urma acest program și pentru consolidarea virusului alergării.

Vreau să-i mulțumesc în mod special Mentorului nostru Doru pentru program, e-mail-uri și sfaturi. De un singur lucru îmi pare rău: că nu te-am întâlnit prin 2001, când am venit de la Bistrița la Cluj-Napoca. Cu siguranță omul care sunt acum eram încă de pe atunci și nu pierdeam aproape două decenii în ceață. Oricum, toate se întâmplă în viața asta cu un scop și toate se întâmplă la timpul lor!

CREDINȚA ÎN RUNNERS CLUB CONTEAZĂ! NEVER GIVE UP! NO HUMAN IS LIMITED! LUPTA CONTINUĂ!

Alergare Primul Maraton -Marius – ritm, timp

”Never give up!”