Motto: The devil whispered in my ear, ”You’re not strong enough to withstand the storm.”

Today I whispered in the Devil’s ear, ”I am the storm”

Salut, dragilor!

După cum v-am promis, vă voi reda povestea Primului Meu Maraton. Am decis să alergăm azi, pentru că mâine Oly  își serbează ziua de naștere. Planul inițial era ca exact de ziua ei să alergăm maratonul. Dar, cu situația de acum, am decis să devansăm cu o zi, pentru a fi mâine alături de micuții noștri iubiți (fetiță si băiețel ).

Ne-am propus să începem cursa la 7AM. Așa că ora de trezire e foarte matinală, 4:50AM. Mic dejun copios. Eu, două ouă cu baghetă multicereale, apoi dulceață, biscuiți Belvita, o banană (urma un maraton). Oly, mai puțin. E mai micuță, cum îmi place să o “supăr”. La 6:30AM, după mesajul către voi, ieșim din casă. Am decis de comun acord să alergăm pe traseul pe care am dat testul de 18 km, adică pe malul Someșului. Ne-am asumat voit acest risc al amenzii, dar ne considerăm norocoși și ziua de azi ne-a reconfirmat crezul. Un pont pentru cei care se vor încumeta să ne urmeze exemplul: există un “safe zone” ce cuprinde Parcul Rozelor și aleea ce merge pe lângă gardul Parcului Babeș până la intrare. Există o legătură între aleea aceasta și cea de biciclete, așa că se elimină acele de păr, preferatele lui Adi. Deși a fost la un moment dat era poliție pe platoul din fața Sălii Sporturilor, nu au venit înspre Babes.

După o încălzire bună, pornim. Timpul pe care vreau să-l scot: 3h30min. Asta înseamna 4:58m/ km. Alerg relaxat, primul km,4.57. Vlad ar fi mândru de mine. L-am admirat întotdeauna pentru abnegația cu care urmărește să facă antrenamentele la secundă. Următorii doi km identici: 4.47. Scuze Vlad. Si ție, Doru. Ma gândesc la Raluca și la capacitatea ei de a menține același pace o perioadă lungă de timp. Dar nu e aici, așa că mă descurc singur. Azi e totuși vorba de singurătatea alergătorului de cursă lungă. Degeaba mă uit după colegi. Nu sunt aici. Dar am cel mai bun substitut: zâmbetul Mâdruței mele care mă umple de încântare și energie…Mă uit la ea când trece pe lângă mine. Parcă e o căprioară, așa lejer aleargă. Niciodată kilometrii nu au trecut mai ușor. Nu realizez când ajung la 10km. O alergătoare mă anunță că e poliție la Sala Sporturilor, așa că stau în safe zone. Ajung la km 20. Am un ușor avantaj în timp față de timpul preconizat. La 22,5km mă opresc pentru prima dată la mașină (am parcat-o strategic la intrare în Babeș) să-mi schimb bidonul cu lichid. Până atunci am băut doar apă. Mi-am luat bidonul cu Isostar. A fost tot ce am consumat. Fără geluri. Îmi cunosc foarte bine corpul și știam că poate duce cursa la bun sfârșit doar cu marele mic dejun. Aaa… și cu alimentația din ultimele zile. Cred că niciodata înainte de o cursă nu am fost mai atent la nutriție. Mulțumesc, Doru!

De vreo trei săptămâni mă supăra puțin gamba stângă. De aceea am redus puțin antrenamentele. O simțisem de la km 11, dar speram să nu se agraveze. Însă pe la km 24 era destul de prezentă. M-am gândit: mai sunt DOAR 18. Era să uit: planul meu era ca la momentul încheierii primei părți, 21.1 km, să am doar cam 30% din resurse consumate. După scanare, am concluzionat că eram în grafic.

Km 30. Toate bine și frumoase până acum. Maratoniștii cu experiență spun că de aici începe cursa. Oare așa o fi? Ce bine ar fi fost să se înşele. Km 33: încă e bine. Sunt încă sub 5min/ km. Nu știu cum trebuie să se simtă Zidul, nu cred totuși că am intrat în el, dar de la km 34 a început greul. Și nu m-a lăsat până la final. Nici căprioara mea nu pare mai proaspătă. Credeam că atunci când ating 40km, va fi ca o eliberare. Nici vorbă. Mai aveam încă 2.2 KM ( nu am litere mai mari). Trag de mine. Mă tot uit la ceas și îmi calculez pace-ul necesar atingerii obiectivului. Mai am încă 1.2 km. 1 km. 500 de metri. Ajung la 42 de km. Ați crede că zburdam spre final? E adevărat, aveam in jur de 5min/ km, dar părea că ma târăsc.

FINALUL! Primele gânduri:

Mulțumesc, Doamne!

Mulțumesc, Doru! Fără acest program sunt convins că nu aș fi reușit să scot acest timp. Nu mi-am oprit ceasul deloc. Am scos 3h29min42sec. Timpul de deplasare 3h28min20sec. Înseamnă că opririle mele au însumat 1min22sec. Nu cred că e rău.

Probabil vă întrebați dacă a fost greu: a fost al naibii de greu. După finish, tot ce-mi ieșea pe gură erau niște sunete nearticulate, gemete și alte bazaconii. Aveam niște dureri în picioare de la oboseală, cum nu am mai simțit vreodată. Mă alina însă gândul că am reușit. Abia după vreo jumătate de oră am putut să merg fără să-mi mai târăsc picioarele după mine.

 

Alergare Primul Maraton -Raul – ritm, timp

”Azi e totuși vorba de singurătatea alergătorului de cursă lungă.”

Cam asta a fost povestea cursei mele de azi. Sper ca voi să fiți mai fresh la finalul cursei voastre. Baftă multă si abia aștept să citesc impresiile voastre.